Daca in ianuarie 1859 ar fi fost la fel de cald ca in 2012, probabil ca Mos Ion Roata n-ar mai fi coborat de la munte, de la Campuri, sa participe la divanele ad-hoc si sa voteze pentru unire. Ar fi ramas acasa sa faca agricultura ecologica cu banane si kiwi.
Cum in acele vremuri, insa, zapada era zapada, zilele scurte, noptile lungi, iar televiziunea poporului lui Dan Diaconescu in probe de emisie, mos Ion nu prea avea ce face acasa. Asa ca a luat-o usor la vale. Tocmai la timp ca sa-l intalneasca, la Focsani, pe Alexandru Ioan Cuza si sa i se planga de boierul care l-a scuipat in obraz. Oferindu-i marelui Ion Creanga un subiect pentru o celebra anecdota, iar actorilor focsaneni posibilitatea de a juca acelasi scenariu in fiecare an, la aniversarea Micii Uniri.
De atunci si pana in prezent, la fiecare 24 ianuarie, la Focsani, s-a sarbatorit Unirea de la 1859. Dupa acelasi sablon: spectacolul organizat de Radu Fornea, para’ndaratul aferent, sceneta cu Mos Ion Roata, politicienii, mitingul cu simpatizantii politici adusi cu autocare, liceenii asezati in fata scenei, strategic, ca sa acopere, cu uralele lor, huiduielile din spate, discursurile rostite in limba de lemn, baia de multime.
Cum probabil despre aceste lucruri ati aflat deja, din articole lungi si plictisitoare publicate presa locala si nu numai, am zis sa va oferim si cateva detalii. Pentru ca realitatea este construita din detalii.
*** In jurul orei unsprezece treizeci, douasprezece fara ceva, in timp ce in birourile de la CJ, baie?ii lui Oprisan numarau para’ndaratul care le-a iesit din organizarea manifestarii, in fata sediului PDL, baietii lui Trasculescu numarau simpatizantii de partid. Pe care, in grupuri, i-au plasat strategic prin Piata Unirii, cat mai aproape de scena. Asa incat ziaristii acreditati sa auda cat mai bine huiduielile cu care sunt gratulati Victor Ponta si Marian Oprisan.
***Pe scena, la discursuri, dar si mai apoi, in multime, Victor Ponta parea ca evita apropierea de Marian Oprisan. A dat senzatia ca ar fi mai apropiat de Nini Sapunaru, cu care s-a intretinut tot timpul. S-a vazut si la conferinta de presa de dupa, cand, in timp ce presedintele Consiliului Judetean raspundea ziaristilor, a dat sa plece impreuna cu liberalul.
*** Din spatele lui Oprisan au lipsit, de aceasta data, trepadusii care, in trecut, se bateau pentru un loc in preajma-i: Catalin Vrabie, Iulian Matache, Raluca Dan etc. Doar cativa asteptau docili sa fie bagati in seama, intr-o margine. Ceea ce inseamna, ori ca baronul a inceput sa se prinda ca-l lucrau si-i pregateau iesirea din scena, ori ca baietii au simtit aerul schimbarii si se tin deoparte ca sa nu strice relatiile cu prietenii din PDL.
*** Dintre oficialitatile PDL participante la evenimente, de departe s-a distins Maria Parcalabescu. Pe de-o parte din cauza ca s-a imbracat ca o precupeata si nu ca patroana unei firme de confectii si cu atat mai putin ca un membru al Guvernului, iar pe de alta parte din cauza bentitei cu care si-a strans parul roscat. Daca n-ar fi facut-o sa semene cu ciocanitoarea Woody, am fi jurat ca este membra in fanclubul Marian Nistor.
*** Spre deosebire de altii, consilierul presedintelui CJ, Cristi Misaila, ultima speranta, din Panciu, a familiei Dan, Raluca si Adrian, pentru scaunul de viitor sef al Finantelor publice, nu s-a dezlipit de dosul prezidential. A fost acolo, in permanenta, gata sa-i indeplineasca dorintele si sa-i miroasa parturile. La un moment dat, cand lui Marian Oprisan i-a cazut fularul tricolor de la gat, l-a scos pe al sau si, servil, s-a repezit sa i-l puna pe umeri. Astfel, intr-o institutie care functioneaza doar conform motto-ului „o limba in curul sefului, un pas inainte!“, Misaila a reusit sa se mai apropie, pret de o tocaiala, de atingerea telului urmarit.
