Nu stiu altii ce au simtit, dar mie, cand am ascultat interventia presedintelui Basescu, menita sa clarifice situatia vis-a-vis de protestele din strada, mi-au trecut fiori reci pe sira spinarii. Am  avut senzatia ca am fost luat ostatec in propria tara.
Exact ca in filmele acelea in care un individ sau mai multi intra, sub un pretext oarecare, peste o familie, in casa si, apoi, refuza sa mai plece.  Se instaleaza confortabil si ii tin sub control pe proprietari, cand amenintandu-i cu pedepse, cand amagindu-i ca vor pleca dupa ce isi vor atinge scopul.  Iar acestia, de frica sau sperand ca vor scapa curand, nu se revolta.

Traian Basescu a vorbit asemenea unui terorist care isi prezinta revendicarile.
Stie ca majoritatea romanilor, nu doar cei care protesteaza, sunt nemultumiti, ca-l vor plecat, dar nu va parasi puterea. Pentru ca are o agenda pe care vrea s-o duca la indeplinire. Nu importa ca n-a mai fost actualizata din 2009 si ca, intre timp, prioritatile, dupa cum arata revendicarile strazii, s-au schimbat. El nu se abate de la ceea ce si-a propus sa faca.

Va face mici concesii precum readucerea lui Arafat la minister, demiterea lui Baconschi, renuntarea la comasarea alegerilor si, daca nu se poate altfel, schimbarea lui Boc. Dar nimic mai mult.
Si cum nu este dispus sa ia in considerare demisia, atunci, in logica sa, cei ce trebuie sa cedeze si sa se retraga sunt cetatenii – ostatecii.  Resemnati si supusi, ca si pana mai acum cateva saptamani, ei  trebuie sa se lase pe mana lui, a presedintelui, si sa accepte ceea ce le solicita.
Sperand ca, la final, macar o parte, vor scapa nevatamati.